“Nici o artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica.”
Schopenhauer

În secolul al XV-lea, Europa continuă a fi teatrul unor lungi şi inepuizabile confruntări armate. Rivalitatea dintre regii Franţei şi ducii burgunzi a fost folosită de regii Angliei pentru a cuceri teritorii pe continent. În acest secol continuă războiul de o sută de ani (1337-1453) între Franţa şi Anglia, aliată cu Burgundia. În urma bătăliei de la Azincourt (1415), insularii victorioşi asupra cavaleriei franceze şi-au extins dominaţia asupra regatului Franţei.
Deşi mai bine de o sută de ani nordul Franţei, Flandra şi Burgundia au fost răvăşite de războaie, acestea n-au împiedicat înflorirea vieţii artistice în aceste ţinuturi. Dezastrele războaielor au încetinit doar evoluţia firească a Franţei, care se impusese timp de două secole ca important centru muzical european, concurat acum de prezenţa englezilor, cu o distinctă cultură muzicală. Întrebuinţarea din vechime a terţelor şi a sextelor ca intervale consonante, probează rădăcinile populare ale polifoniei engleze, iar vestitul canon Vara a sosit, din secolul al XIII-lea, demonstrează stadiul înaintat al polifoniei, tehnică componistică importantă în dezvoltarea limbajului muzical european.
Alt rival puternic al Franţei a fost ducatul burgund, întins până la Marea Nordului, care va deveni leagănul civilizaţiei renascentiste. Nu întâmplător înflorirea artei se produce în aceste ţinuturi: Ţările de Jos (Flandra, Luxemburg, Henegaud, Brabant), unde oraşele Bruges, Gand, Anvers, Cambrai, Lieges, Bruxelles, Rotterdam constituiau pe atunci unele dintre cele mai importante centre economice şi culturale europene. Van Eyk, Memling, Van der Heyden deschid calea glorioasă a unei strălucite pleiade de pictori de renume european.
În viaţa orăşenilor înstăriţi, nu numai la curtea nobililor şi în biserică, muzica ocupa un loc important, iar manifestările muzicale erau încredinţate unor muzicieni-profesionişti, aflaţi în slujba celor care organizau aceste solemnităţi. Vestitele capele (alcătuite din 12-24 de cântăreţi, la care se adăugau şi instrumentişti) de la curţile regale, seniorale sau ale bisericii sunt primele instituţii muzicale care vor promova creaţia muzicală.
La curtea lor, ducii burgunzi atrăgeau poeţi, muzicieni şi pictori pentru a da strălucire şi faimă manifestărilor lor. În istorie este cunoscută aşa-numita Fête du faisan (Sărbătoarea fazanului), oferită de ducele Filip cel Bun, la curtea sa din Lille, baronilor burgunzi şi flamanzi pentru a decide o nouă cruciadă (1454), care să dezrobească Constantinopolul cucerit de turci în 1453. Luxul şi dimensiunile fabuloase ale acestei petreceri, cu insolite divertismente, susţinute de o capelă din 20 de cântăreţi şi instrumentişti, şi unde s-a interpretat chansona Je ne vis onque la pareille de G. Binchois, ne dau măsura opulenţei şi a dorinţei de epatare a invitaţiilor.
Înflorirea artei muzicale se datorează şi acestei luxuriante vieţi de la curtea aristocraţilor. Totodată, dezvoltarea profesionalismului a favorizat perfecţionarea tehnicii compozitorilor care, ridicându-şi necontenit măiestria, îşi apărau cu zel secretul profesional.

Anunțuri